Dizabilitate intelectuală, retard mintal, sau întârziere mentală? Cauze, simptome, tratament, tipuri și sugestii
*Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă
Share post on:
Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email

 

O bună înțelegere a informațiilor, a metodelor de tratament și a modalităților de integrare în societate a persoanelor cu dizabilitate intelectuală poate fi benefică pentru aceștia și îi poate ajuta să-și atingă potențialul maxim. Tratarea și gestionarea acestei probleme de sănătate implică o abordare comprehensivă, care poate avea rezultate foarte favorabile pentru fiecare individ în cauză și îi poate oferi șansa de a se bucura de o viață împlinită.

Informarea constantă și apelarea la grupurile de suport dedicate celor cu dizabilități psihice reprezintă primul pas către o abordare adecvată a situației și o dezvoltare optimă a celui afectat.

 

 

Ce este dizabilitatea intelectuală

Dizabilitatea intelectuală este o afecțiune care afectează dezvoltarea capacității intelectuale și adaptive a unei persoane. Aceasta este caracterizată prin deficiențe cognitive și dificultăți în procesul de învățare, gândire abstractă, rezolvarea de probleme și adaptarea la cerințele vieții de zi cu zi. Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea, de asemenea, dificultăți în comunicare, abilități sociale și abilități de autoîngrijire.

 

 

Cauzele dizabilităților intelectuale

Există mai multe cauze posibile ale dizabilităților intelectuale, iar uneori factorul exact poate fi dificil de identificat. 

Iată câteva dintre cauzele comune ale acestei tulburări intelectuale:

  • Anomalii genetice

Unele dizabilități intelectuale pot fi cauzate de anomalii genetice moștenite de la părinți sau apărute spontan. Exemple de astfel de afecțiuni genetice includ sindromul Down (trisomia 21), sindromul X fragil, sindromul Prader-Willi și sindromul de deleție a cromozomului 22q11.2.

  • Complicații la naștere

Anumite probleme survenite în timpul nașterii pot duce la privarea creierului de oxigen sau la leziuni cerebrale, ceea ce poate provoca dizabilități intelectuale. Aceste complicații pot include nașterea prematură, traumatismele la naștere sau infecțiile la nou-născuți.

  • Infecții și boli

Anumite infecții în timpul sarcinii sau în primii ani de viață pot afecta dezvoltarea creierului și pot contribui la apariția problemelor mintale. De exemplu, rubeola congenitală și citomegalovirusul (CMV) pot cauza probleme cognitive și dezvoltare întârziată.

  • Expunere la substanțe toxice

Substanțele toxice la care o persoană este expusă în timpul sarcinii sau în primii ani de viață pot avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării creierului și pot duce la dizabilități psihice. Aceste substanțe pot include alcoolul consumat în timpul sarcinii (cauzând sindromul alcoolului fetal), substanțe narcotice sau chimice industriale.

  • Traumatisme cerebrale

Traumatismele cerebrale severe sau repetate pot afecta funcționarea creierului și pot duce la dizabilități intelectuale. Aceste leziuni pot fi rezultatul accidentelor auto, căderilor sau a loviturilor la cap.

Este important să rețină că acestea sunt doar câteva dintre cauzele posibile ale dizabilităților psihice și că fiecare caz poate fi unic. Uneori, cauza exactă a acestora poate rămâne necunoscută.

 

 

Tipuri de dizabilități intelectuale

Există mai multe tipuri de dizabilități intelectuale, care se clasifică în funcție de nivelul de severitate și de dominanța anumitor abilități cognitive. 

Iată câteva dintre tipurile comune de dizabilități mintale:

  • Dizabilitate intelectuală ușoară

Persoanele care trăiesc cu acest tip de dizabilitate, deși pot întâmpina dificultăți în procesul de învățare și înțelegere, pot dobândi abilități academice de bază și pot avea capacități de comunicare funcționale. Cu sprijin adecvat, acestea au posibilitatea de a trăi, în general, de sine stătător și de a se integra în comunitate.

  • Dizabilitate intelectuală moderată

Indivizii care se confruntă cu o dizabilitate intelectuală moderată pot întâmpina dificultăți semnificative în procesul de învățare, comunicare și adaptare socială. Aceștia pot avea nevoie de sprijin considerabil în activitățile zilnice și de asistență în dezvoltarea cunoștințelor, însă au potențialul de a dezvolta abilități de autosuficiență și pot beneficia de programe de instruire adaptate care să faciliteze progresul lor.

  • Dizabilitate intelectuală severă

Cei cu dizabilitate intelectuală severă prezintă un grad ridicat de deficiențe intelectuale și pot avea dificultăți semnificative în comunicare și îngrijire personală. Ei pot avea nevoie de sprijin intens în toate aspectele vieții și pot beneficia de asistență constantă și îngrijire specializată.

  • Dizabilitate intelectuală profundă

Persoanele cu dizabilitate intelectuală profundă au deficiențe mintale grave și multiple. Acestea pot avea dificultăți majore în comunicare, dezvoltare fizică și îngrijire personală și, de obicei, au nevoie de ajutor constant și supervizare deplină.

Este important de menționat că aceste categorii sunt orientative și că fiecare persoană cu dizabilitate intelectuală este unică, având propriile sale nevoi și capacități individuale. Înțelegerea abilităților și nevoilor fiecărui individ poate ajuta la furnizarea sprijinului adecvat și la dezvoltarea potențialului maxim al acestuia.

 

 

Simptomele asociate dizabilităților intelectuale

Simptomele asociate dizabilităților psihice pot varia în funcție de severitatea și cauza specifică a afecțiunii. Însă, există câteva simptome comune care pot fi observate în cazul persoanelor care prezintă astfel de tulburări. Acestea pot include:

  • Dificultăți în învățare și înțelegere

Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea dificultăți în a învăța și a înțelege informațiile într-un ritm normal. Pentru aceștia pot fi necesare explicații suplimentare și metode de învățare adaptate pentru a asigura o înțelegere adecvată a cunoștințelor.

  • Întârziere în dezvoltarea abilităților motorii

Copiii cu dizabilități mintale pot prezenta întârzieri în dezvoltarea abilităților motorii, cum ar fi coordonarea ochi-mână, mersul, alergatul sau abilitățile fine motorii, precum scrierea și folosirea ustensilelor.

  • Dificultăți în comunicare

Oamenii cu acest tip de afecțiuni se pot lovi de piedici în comunicarea verbală și nonverbală. Acestora le pot fi afectate abilitățile de exprimare a ideilor, de înțelegere a limbajului sau de interpretare a semnalelor sociale.

  • Obstacole în rezolvarea de probleme și raționament

Indivizii afectați de dizabilități psihice pot avea dificultăți în găsirea soluțiilor pentru a rezolva probleme sau în înțelegerea raționamentului abstract. Ei pot avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a învăța și a aplica strategii de rezolvare a anumitor situații.

  • Probleme în interacțiunea socială

Aceste persoane pot întâmpina obstacole în interacțiunile interpersonale și în înțelegerea normelor sociale. Ele pot avea nevoie de sprijin pentru a dezvolta abilități precum comunicarea adecvată, cooperarea și relațiile interumane.

  • Impedimente în activitățile de zi cu zi

Aceștia pot avea dificultăți în îndeplinirea activităților de zi cu zi, precum igiena personală, hrănirea, îmbrăcarea și curățenia. Ei pot necesita asistență suplimentară pentru a-și dezvolta aceste abilități.

 

 

Diagnostic

Diagnosticul dizabilității psihice implică evaluarea atentă a capacităților intelectuale și adaptative ale unei persoane, precum și a istoricului său de dezvoltare. În general, procesul de diagnosticare implică următoarele etape:

  • Evaluare inițială

Medicul sau specialistul în sănătate mintală va efectua o evaluare inițială a persoanei, colectând informații detaliate despre istoricul medical și dezvoltarea sa. Acest proces poate implica intervievarea persoanei în cauză, a părinților sau a altor membri ai familiei, precum și observații directe ale comportamentului și capacităților sale.

  • Evaluarea intelectuală

Pentru a evalua nivelul de funcționare intelectuală, se pot utiliza teste de inteligență standardizate, precum cele de coeficient de inteligență (IQ). Aceste metode de testare evaluează capacitățile cognitive, inclusiv abilități verbale, nonverbale, raționament, memorie și rezolvarea de probleme.

  • Evaluarea adaptativă

Evaluarea adaptativă se concentrează asupra capacității individului de a se descurca în activitățile de zi cu zi și în mediul în care trăiește. Acest lucru poate implica evaluarea abilităților sociale, de comunicare, de autoîngrijire, de independență și de adaptare la cerințele cotidiene.

  • Evaluarea medicală

Medicul poate efectua o evaluare medicală pentru a exclude alte cauze posibile ale deficiențelor mintale, cum ar fi tulburările neurologice sau problemele de sănătate fizică care pot afecta funcționarea intelectuală.

  • Evaluarea psihologică și comportamentală

În unele cazuri, se poate efectua o evaluare psihologică și comportamentală suplimentară pentru a obține o înțelegere mai completă a nevoilor și capacităților individuale ale persoanei.

Diagnosticul dizabilității intelectuale se bazează pe criterii stabilite de organizațiile și manualele de diagnostic, precu  Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5) și Clasificarea Internațională a Bolilor (CIB-11). Aceste criterii iau în considerare nivelul de funcționare intelectuală, nivelul de adaptare și dificultățile întâmpinate în activitățile de zi cu zi.

 

 

Tratamentul persoanelor cu dizabilități intelectuale

Tratamentul persoanelor cu dizabilități psihice implică o abordare cuprinzătoare care acoperă atât partea medicală, cât și cea socială. Scopul acestuia este de a sprijini dezvoltarea și autonomia acestor persoane, oferindu-le suportul necesar pentru a-și atinge potențialul maxim.

Partea medicală a tratamentului se concentrează pe evaluarea și gestionarea afecțiunilor medicale asociate dizabilității intelectuale. Persoanele cu probleme de sănătate mintale pot prezenta și alte patologii medicale, precum tulburări neurologice, tulburări de sănătate mintală sau probleme de sănătate fizică. Prin evaluarea și tratamentul acestora, se urmărește asigurarea bunăstării generale a persoanei.

Medicamentația poate fi utilizată în anumite cazuri pentru a trata simptomele asociate cu anumite afecțiuni medicale sau de sănătate mintală ,precum tulburările de comportament sau de atenție. De asemenea, terapiile fizice, terapiile ocupaționale și terapiile de vorbire pot fi recomandate pentru a sprijini dezvoltarea abilităților motorii, de comunicare și altor abilități funcționale.

Pe lângă partea medicală, tratamentul persoanelor cu dizabilități intelectuale implică și abordarea aspectelor sociale. Terapia comportamentală se concentrează pe dezvoltarea și consolidarea comportamentelor adaptative și reducerea comportamentelor problematice. Aceasta poate include învățarea abilităților sociale, de comunicare, de autoîngrijire și de adaptare la cerințele cotidiene.

Educația specială joacă și ea un rol esențial în tratamentul persoanelor cu astfel de dizabilități. Prin intermediul unui program individualizat, se pot dezvolta aptitudini academice și funcționale adaptate la nevoile și capacitățile individuale ale persoanei. 

Integrarea socială și sprijinul comunitar sunt, de asemenea, aspecte importante ale tratamentului. Persoanele cu dizabilități psihice trebuie să fie incluse în comunitate și să beneficieze de tot suportul social necesar. Prin intermediul terapiei ocupaționale și a altor intervenții sociale, se pot dezvolta abilități de adaptare, interacțiune socială și participare activă în viața comunității.

Tratamentul persoanelor cu probleme de sănătate intelectuale trebuie să fie individualizat și adaptat la nevoile și capacitățile fiecărui individ în parte.

 

 

Prevenirea dizabilităților intelectuale

Prevenirea acestor probleme implică adoptarea unor măsuri preventive în diverse aspecte ale vieții. Iată care ar putea fi câteva modalități de prevenție:

  • Asistență prenatală adecvată

Accesul la îngrijirea prenatală de calitate, consilierea și monitorizarea adecvată a sarcinii pot ajuta la prevenirea complicațiilor care pot afecta dezvoltarea fetală.

  • Screening prenatal și diagnostic precoce 

Efectuarea testelor și screeningului prenatal poate identifica anomalii cromozomiale sau alte condiții medicale care pot cauza dizabilități intelectuale, permițând intervenții timpurii și tratament adecvat.

  • Sănătate maternă și stil de viață sănătos

O sănătate maternă optimă și adoptarea unui stil de viață sănătos în timpul sarcinii, inclusiv evitarea substanțelor nocive, poate reduce riscul de dizabilități psihice.

  • Imunizarea și prevenția infecțiilor

Imunizarea la timp și măsurile de prevenire a infecțiilor în timpul sarcinii și copilăriei pot reduce riscul de probleme mintale asociate cu infecțiile severe.

  • Mediu stimulant și sigur pentru dezvoltare

Oferirea unui mediu sigur, nutritiv și stimulant în primii ani de viață, care include stimularea cognitivă și interacțiunea socială, poate promova dezvoltarea optimă a abilităților intelectuale.

  • Screening și intervenție timpurie

Efectuarea screeningului și evaluărilor de dezvoltare la copii în primii ani de viață pot identifica problemele precoce și pot permite intervenția și tratamentul timpuriu pentru sprijinirea unei dezvoltării optime.

  • Educație și informare

Promovarea educației și informării cu privire la factorii de risc și modalitățile de prevenire a dizabilităților intelectuale ajută la conștientizare și adoptarea de măsuri preventive adecvate.

  • Susținerea familiei

Sprijinul emoțional, accesul la resurse și servicii adecvate, precum și implicarea în programe de instruire și intervenție pot ajuta familiile să se ocupe de nevoile copiilor cu dizabilități psihice.

  • Combaterea discriminării și promovarea incluziunii sociale

Promovarea incluziunii sociale și a accesului la educație și servicii adecvate ajută la reducerea marginalizării și promovează participarea activă a persoanelor cu dizabilități în societate.

Prin adoptarea acestor măsuri preventive și prin colaborarea între diferite entități și factori implicați, se poate reduce riscul de dizabilități intelectuale și promova o viață sănătoasă și de calitate pentru toți indivizii.

 

 

Diferența dintre handicap si dizabilitate 

Termenii „handicap” și „dizabilitate” sunt adesea utilizați în mod interșanjabil, însă au semnificații distincte. Aceste 2 cuvinte se pot explica în felul următor:

Dizabilitate: Termenul „dizabilitate” se referă la o restricție sau limitare a activităților și participării unei persoane în viața de zi cu zi, ca rezultat al interacțiunii dintre o afecțiune și factorii de mediu. Acest cuvânt semnifică o consecință a dificultăților întâmpinate de o persoană în îndeplinirea anumitor sarcini sau activități din cauza unei deficiențe sau incapacități. Dizabilitatea poate fi de natură fizică, senzorială, intelectuală sau psihică și poate varia în grad de la ușor la sever.

Handicap: Termenul „handicap” se referă la consecințele sociale, economice și culturale ale dizabilității. Acest cuvânt implică restricții adiționale sau dificultăți pe care o persoană le întâmpină în interacțiunea cu societatea din cauza dizabilității sale. Handicapul poate fi rezultatul barierelor sociale, discriminării, lipsei de accesibilitate sau a altor factori care împiedică o persoană cu dizabilități să participe pe deplin în societate.

Cu alte cuvinte, dizabilitatea se referă la limitările funcționale sau deficiențele individuale, în timp ce handicapul este o constrângere suplimentară impusă de mediul înconjurător și de societate. Este important să se recunoască și să se elimine barierele sociale și să se creeze un mediu inclusiv, care să faciliteze participarea deplină a persoanelor cu dizabilități și să reducă impactul handicapului asupra vieții lor.

 

 

Semnele dizabilității intelectuale la copiii

Semnele dizabilității intelectuale la copii pot varia în funcție de severitatea și cauza specifică a afecțiunii. În general, însă, există anumite semne și comportamente de bază care pot indica prezența unei probleme de sănătate mintală. Acestea pot include:

  • Dezvoltare întârziată

Copilul poate manifesta un ritm de dezvoltare mai lent în comparație cu alți copii de aceeași vârstă. Acesta este posibil să întâmpine întârzieri în atingerea anumitor etape importante ale dezvoltării, precum învățarea să meargă, să vorbească, să se joace sau să înțeleagă anumite concepte.

  • Dificultăți în învățare

Cel mic poate avea dificultăți în a învăța și a reține informații noi. El se poate confrunta cu probleme în înțelegerea instrucțiunilor, în dezvoltarea abilităților de citire, scriere și calcul sau în rezolvarea problemelor.

  • Obstacole în comunicare 

Acesta poate avea un vocabular limitat și poate prezenta dificultăți în exprimarea ideilor sau în înțelegerea limbajului verbal și nonverbal. 

  • Probleme legate de abilitățile sociale

Copilul se poate confrunta cu diverse piedici în interacțiunea și comunicarea socială. Acesta poate prezenta un comportament neadecvat în situații sociale, dificultăți în stabilirea și menținerea prieteniilor sau în înțelegerea regulilor sociale.

  • Dificultăți în abilitățile de autoservire

Acesta poate avea probleme în a-și îngriji propriile nevoi zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, hrănirea sau igiena personală.

  • Probleme în controlul impulsurilor și în gestionarea emoțiilor 

Cel mic se poate lovi de bariere în controlul comportamentului impulsiv și în gestionarea emoțiilor intense. 

Aceste semne pot varia în funcție de vârsta copilului și de severitatea dizabilității intelectuale. Dacă părinții sau educatori observă aceste semne sau au preocupări legate de dezvoltarea copilului, este recomandat să consulte un medic sau un specialist în evaluarea și intervenția în tulburări de dezvoltare pentru a obține o evaluare și un diagnostic adecvat.

 

 

Comunicarea cu persoanele cu dizabilități intelectuale

Comunicarea cu persoanele cu astfel de dizabilități poate necesita o abordare adaptată și empatică. Aceasta abordare trebuie să fie una simplă, bazată pe câteva principii și strategii importante de comunicare, precum:

  • Utilizarea unui limbaj simplu și clar

Se evită utilizarea unui limbaj complex sau a termenilor tehnici. Se încearcă exprimarea într-un mod simplu, prin propoziții scurte și cuvinte ușor de înțeles. Informațiile importante sunt repetate și se folosesc exemple concrete pentru a facilita înțelegerea.

  • Oferirea de răbdare și timp

Persoanelor cu dizabilități intelectuale li se acordă mai mult timp pentru a procesa informațiile și pentru a răspunde. Răbdarea și timpul suficient sunt oferite pentru ca acestea să-și poată exprima ideile sau să răspundă la întrebări.

  • Utilizarea metodelor de comunicare vizuală

În cazul în care persoana întâmpină dificultăți în înțelegerea limbajului verbal, metode vizuale precum imagini, simboluri sau gesturi pot fi utilizate pentru a transmite informații sau instrucțiuni.

  • Folosirea comunicării nonverbale 

Gesturile, mimica facială și expresiile corporale sunt deosebit de importante în comunicarea cu persoanele cu dizabilități psihice. Trebuie acordată atenție sporită limbajului nonverbal, prin asigurarea că mesajele și intențiile sunt exprimate într-un mod clar și coerent prin intermediul acestora.

  • Folosirea ascultării active și receptive

Atenția trebuie acordată cuvintelor persoanei prin ascultarea cu atenție asupra a ceea ce are de spus. Interesul trebuie exprimat prin răspunsuri adecvate, iar evitarea întreruperilor este necesară.

  • Promovarea implicării și participării

Este recomandată participarea activă în conversație și exprimarea opiniilor și dorințelor. De asemenea, persoana cu dizabilități trebuie implicată în luarea deciziilor (în măsura în care se poate face acest lucru).

  • Respectarea spațiului personal și a limitelor individuale

Trebuie acordată atenție asupra nevoilor și preferințelor individuale ale interlocutorului în ceea ce privește interacțiunea fizică și spațiul personal. Se recomandă respectarea limitelor și asigurarea asupra faptului că persoana se simte în siguranță și este confortabilă în timpul comunicării.

  • Evitarea stereotipurilor și judecăților negative

Propria conștientizare a prejudecăților și stereotipurilor este foarte importantă și trebuie evitată aplicarea acestora asupra persoanei cu dizabilități intelectuale. Interlocutorul trebuie abordat cu respect, încredere și înțelegere.

  • Folosirea mijloacelor de comunicare asistată

În funcție de nevoile individuale, persoanele cu dizabilități pot beneficia de mijloace de comunicare asistată, cum ar fi tabele de comunicare, pictograme sau dispozitive de comunicare pe bază de tehnologie. Pentru a facilita comunicarea trebuie să existe deschidere față de folosirea acestor mijloace.

Prin abordarea empatică și flexibilă, se creează un mediu de comunicare mai inclusiv și se încurajează participarea activă a persoanelor cu dizabilități psihice în conversație. Este important să li se ofere suport și să li se acorde respectul pe care-l merită, prin recunoașterea și valorificarea abilităților și perspectivelor unice pe care le au.

 

 

Ce poți face pentru a ajuta copilul cu dizabilități mintale

Există o serie de lucruri care se pot face pentru a ajuta un copil cu dizabilități mintale. Iată care ar putea fi cateva exemple de astfel de sugestii:

  • – Educarea despre tipul de dizabilitate mintală de care suferă copilul. Înțelegerea nevoilor și provocărilor specifice ale copilului poate ajuta la identificarea strategiilor și abordărilor adecvate pentru a-l sprijini;
  • – Oferirea de sprijin emoțional pentru cel mic este esențială. Provocările și frustrările cu care acesta se confruntă trebuie tratate cu empatie și înțelegere;
  • – Se recomandă folosirea metodelor de comunicare adaptate la nivelul de dezvoltare și abilități ale copilului pentru a facilita înțelegerea;
  • – Consultarea profesioniștilor din domeniul sănătății, educației sau serviciilor sociale este esențială pentru obținerea de sprijin și îndrumare în abordarea nevoilor celui mic. Există organizații și grupuri de sprijin care pot oferi informații, resurse și suport pentru familiile care au nevoie de ajutor.
  • – Dezvoltarea unui plan individualizat este importantă. Colaborarea cu profesioniștii poate ajuta la elaborarea unui plan care să includă obiective și strategii specifice pentru îmbunătățirea dezvoltării, învățării și independenței copilului;
  • – Asigurarea unui mediu stimulant și sigur este crucial. Crearea unui mediu în care cel mic să se simtă în siguranță și să fie stimulat, oferindu-i activități și materiale adecvate nivelului său de dezvoltare, îl încurajează să exploreze și să învețe într-un mod adaptat;
  • – Implicarea în colaborarea cu școala și comunitatea pentru a asigura sprijinul și resursele necesare copilului, prin informarea profesorilor și persoanelor implicate în îngrijirea și educarea copilului despre nevoile și strategiile eficiente de sprijin este esențială;
  • – Ajutarea micuțului să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale prin intermediul jocului, interacțiunilor sociale și activităților recreative, promovarea interacțiunilor pozitive și modelarea comportamentelor sociale adecvate sunt alte aspecte foarte importante;
  • – Promovarea independenței și autonomiei este extrem de benefică pentru orice persoană cu dizabilități. Încurajarea copilului să participe în activități zilnice în funcție de nivelul său de dezvoltare, oferindu-i ocazii de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități, încurajându-l să-și dezvolte abilitățile de autoîngrijire și independență este esențială;
  • – Este recomandată implicarea în rețelele de suport. Căutarea grupurilor de sprijin și a rețelelor comunitare care se adresează familiilor și copiilor cu dizabilități mintale poate oferi suport emoțional, informații utile și oportunități de a împărtăși experiențe și soluții cu alte familii în situații similare.

Fiecare individ cu dizabilitate intelectuală este unic și are nevoi și capacități individuale ce necesită atenție și sprijin personalizat. Prin înțelegerea profundă a acestora și oferirea sprijinului adecvat, se poate deschide calea către dezvoltarea și exprimarea maximă a potențialului lor. Fiecare progres realizat de aceste persoane nu doar le aduce satisfacție și încredere, ci și promovează integrarea lor activă în comunitate. Este important să se susțină diversitatea și să se valorizeze contribuțiile unice ale oamenilor cu dizabilități intelectuale, întrucât toți merită șansa de a se dezvolta și de a se bucura de o viață împlinită.

Postări similare

Comunicat Presă – Special Olympics România face o propunere de politici publice în domeniul sportului pentru persoanele cu dizabilități intelectuale

Propunerea de POLITICI PUBLICE de susținere a accesului persoanelor cu dizabilități intelectuale la practicarea sportului

Ghidul de Proceduri Sportive Adaptate pentru Persoanele cu Dizabilități Intelectuale