Publicat pe

Sindromul Down [ Cauze, simptome și tratament pentru Trisomia 21]

Sindromul Down [ Cauze, simptome și tratament pentru Trisomia 21]

Sindromul Down este o tulburare genetică caracterizată de probleme fizice și de dezvoltare specifice, care pot varia de la afecțiuni ușoare la foarte grave. Această patologia este prezentă pe toată durata vieții unei persoane și, deși nu poate fi vindecată, în prezent se dețin foarte multe informații despre manifestările și variantele de tratament ale acesteia.

Obținerea îngrijirii adecvate într-un stadiu incipient poate face o diferență semnificativă în viața celui afectat de acest sindrom. Tratamentul specializat și suportul oferit de familie pot ajuta persoana să trăiască o viață împlinită și să-și atingă potențialul maxim. 

 

 

Ce este Sindromul Down

Sindromul Down, cunoscut și sub denumirea de trisomia 21, este o afecțiune genetică care apare din cauza prezenței unui cromozom suplimentar în celulele organismului. Acest cromozom cauzează anumite caracteristici fizice și mentale specifice.

Caracteristicile fizice comune ale persoanelor cu acest sindrom includ ochii în formă de migdală, pliurile cutanate specifice în zona ochilor (epicantusul), nasul mic și aplatizat, gura mică, o dezvoltare a limbajului mai lentă și un tonus muscular redus în copilărie. Aceste caracteristici pot varia de la persoană la persoană și pot fi mai pronunțate la unii indivizi decât la alții.

În plus, persoanele cu Sindrom Down pot prezenta și anumite probleme de sănătate asociate, precum malformații cardiace congenitale, tulburări tiroidiene, deficiențe de auz sau vedere, probleme digestive și un risc crescut de dezvoltare a afecțiunilor legate de sistemul nervos.

 

 

Cauzele Sindromului Down

Această anomalie genetică apare în momentul formării ovulului sau a spermatozoidului și poate apărea în orice familie, indiferent de rasă sau de statutul socio-economic. Nu se cunoaște o cauză specifică pentru această patologie și nu există nimic ce poate fi făcut pentru a preveni apariția Sindromului Down. Este important să subliniem că acest tip de afecțiune nu este rezultatul acțiunilor părinților și nu poate fi evitată prin măsuri de precauție sau stil de viață. Sindromul Down este o tulburare cu care mulți oameni se confruntă în lumea noastră și cu sprijin adecvat și îngrijire corespunzătoare, persoanele afectate pot duce vieți pline de realizări.



Tipuri de Sindrom Down 

Există trei tipuri principale de Sindrom Down, în funcție de cauza genetică specifică:

  • Trisomia 21 (Sindrom Down trisomic)

Acesta este cel mai comun tip de Sindrom Down și reprezintă aproximativ 95% dintre cazuri. În trisomia 21, o persoană are trei copii ai cromozomului 21 în fiecare celulă a organismului, în loc de cei doi obișnuiți. Situația se datorează unei anomalii genetice care apare în momentul concepției și nu este ereditară.

  • Sindrom Down prin translocație

Aproximativ 3-4% dintre cazurile de Sindrom Down sunt cauzate de o translocație cromozomială. În acest tip de afecțiune, o parte a cromozomului 21 se atașează de un alt cromozom, de obicei cromozomul 14. Translocația poate fi ereditară, fiind moștenită de la unul dintre părinți, sau poate apărea spontan în timpul formării ovulului sau a spermatozoidului.

  • Sindrom Down prin mozaicism: 

Aproximativ 1-2% dintre cazurile de Sindrom Down sunt rezultatul mozaicismului. În acest tip de patologie, unele celule din organism au trisomie 21, iar celelalte rămase au număr normal de cromozomi. Mozaicismul poate apărea în mod spontan și nu este ereditar.



Factori de risc

Există câțiva factori de risc cunoscuți care pot crește șansele de a avea un copil cu Sindrom Down. Acești factori includ:

  • Vârsta maternă înaintată

Riscul de a avea un copil cu acest sindrom crește odată cu înaintarea în vârstă a mamei. Femeile care rămân însărcinate după vârsta de 35 de ani prezintă un risc mai mare decât cele mai tinere. 

  • Istoric familial de Sindrom Down

Dacă unul dintre părinți are o translocație cromozomială legată de Sindromul Down, există un risc crescut ca aceștia să aibă un copil cu această afecțiune.

  • Existența unui copil anterior cu această patologie

Dacă o familie a avut deja un copil cu Sindrom Down, riscul de a avea un alt copil cu aceeași afecțiune poate fi crescut.

  • Existența unei translocații echilibrate la unul dintre părinți

Dacă unul dintre părinți are o translocație cromozomială echilibrată (în care nu există material cromozomial suplimentar), există un risc crescut de a avea un copil cu Sindrom Down prin translocație.

Este important de menționat că majoritatea copiilor cu acest tip de afecțiune nu sunt născuți de mame în vârstă sau de părinți cu un istoric familial al afecțiunii. Sindromul Down poate apărea în orice familie și la orice vârstă, iar cauzele exacte ale apariției sale rămân încă neclare în majoritatea cazurilor.



Manifestări clinice în Sindromul Down

Acest sindrom este asociat cu anumite manifestări clinice caracteristice, care pot fi observate la persoanele afectate. Ele sunt foarte diverse și pot varia de la un individ la altul, afectând diferite aspecte ale sănătății și dezvoltării celor care se confruntă cu această tulburare.

 

Sindromul dismorfic

Sindromul dismorfic se referă la trăsăturile faciale pe care le prezintă persoanele cu Sindrom Down. Aceste trăsături sunt adesea recunoscute ca semne distinctive ale sindromului și pot fi observate cu ușurință. 

Iată o descriere mai detaliată a acestora:

  • Ochii în formă de migdală

Persoanele cu Sindrom Down pot avea ochii ușor înclinați în sus și spre exterior, formându-se astfel o formă distinctă în formă de migdală. Acest lucru se datorează unei ușoare pliere a pielii la colțurile externe ale ochilor.

  • Pliurile epicanthice

Trăsăturile faciale distinctive ale afecțiunii includ pliuri caracteristice care traversează partea internă a pleoapelor superioare. Acestea pot crea impresia de ochi mai separați, deși structura reală a ochilor nu diferă de cea a altor persoane.

  • Nas mic și rotund

Persoanele afectate au adesea un nas mic și rotund, cu punte nazală aplatizată. Această caracteristică poate varia în intensitate și poate fi mai pronunțată la unele persoane decât la altele.

  • Limbă proeminentă

O altă trăsătură distinctivă este prezența unei limbi proeminente, care poate părea mai mare decât în cazul persoanelor fără Sindrom Down. Acest fapt se datorează unei combinații de factori, precum dimensiunea relativ mică a cavității bucale și tonusul muscular redus.

  • Urechi mici și joase

Indivizii cu acest simptom pot avea urechi mai mici și mai jos pozitionate decât în cazul altor persoane. Această caracteristică poate varia în aspect și poate fi observată mai bine în comparație cu trăsăturile faciale generale.

 

Sindromul malformativ

Persoanele cu Sindrom Down sunt predispuse la malformații congenitale, care pot afecta diferite părți ale corpului lor. Severitatea anomaliilor poate varia și poate afecta în principal următoarele sisteme ale corpului:

  • Sistemul cardiovascular

Malformațiile cardiace congenitale sunt foarte comune în această patologie. Ele pot include defecte septale ventriculare (găuri în peretele dintre cele două camere ale inimii), defecte septale atriale (găuri în peretele dintre cele două atriuri ale inimii) sau tetralogia lui Fallot (o combinație de patru anomalii cardiace). Aceste afecțiuni pot afecta circulația sângelui și pot necesita intervenție chirurgicală sau tratament medical pentru a fi gestionate.

  • Sistemul digestiv 

Anomaliile tractului digestiv pot fi un alt simptom întâlnit la persoanele cu Sindrom Down. Ele pot include atrezia esofagului (întreruperea sau absența canalului esofagian), duodenul imperforat (absența unei deschideri normale în duoden) sau malformații ale tractului intestinal. Aceste malformații pot afecta alimentația și digestia și pot necesita intervenții chirurgicale sau tratament specializat.

  • Sistemul musculo-scheletic

Cei care se confruntă cu acest sindrom pot prezenta anomalii ale sistemului musculo-scheletic, precum hipotonia musculară (tonus muscular scăzut), articulații hiperextensibile (articulații care se pot întinde peste limitele normale) sau malformații ale scheletului și ale membrelor. Acestea pot afecta mobilitatea și dezvoltarea motorie a individului.

Este important de menționat că acestea sunt doar câteva exemple de malformații și anomalii care pot fi asociate cu Sindromul Down. Fiecare persoană poate prezenta combinații diferite de afecțiuni și este esențial să se ofere evaluare și îngrijire medicală adecvată pentru a identifica și gestiona nevoile individuale ale fiecărui pacient. Tratamentul și intervențiile medicale pot varia în funcție de specificul fiecărui caz și trebuie să fie personalizate în consecință.

 

Sindromul psihic

Un alt aspect important al Sindromului Down este prezența întârzieri în dezvoltarea intelectuală și deficiențele cognitive de diferite grade. Persoanele afectate pot avea abilități de comunicare reduse, dificultăți în procesul de învățare și pot avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a-și dezvolta abilitățile sociale și emoționale.

În general, indivizii cu Sindrom Down au un coeficient de inteligență (QI) mai scăzut decât media populației generale. Cu toate acestea, este important de menționat că fiecare individ cu Sindrom Down are propriul său profil de abilități și potențial. 

 

 

Când să consulți un medic specialist

Este recomandat să consulți un medic specialist în următoarele situații legate de Sindromul Down:

  • Diagnostic

Dacă există suspiciuni sau îngrijorări privind posibilitatea de a avea acest sindrom, se recomandă consultarea unui medic specialist în genetică sau un medic pediatru pentru evaluarea simptomelor și efectuarea testelor și evaluărilor necesare pentru un diagnostic precis.

  • Sarcină

În cazul unei sarcini, dacă există rezultate neobișnuite sau anormale în cadrul screening-ului sau testelor de diagnostic prenatal, este important să se consulte un medic specialist în obstetrică și genetică pentru evaluarea riscului de Sindrom Down și discutarea opțiunilor și consecințelor posibile.

  • Evaluare medicală

Pentru persoanele care au deja un diagnostic de Sindrom Down este recomandat să se consulte regulat cu un medic specialist, pentru evaluări medicale și monitorizarea adecvată a stării de sănătate generală și a eventualelor complicații asociate cu patologia în cauză.

  • Probleme de sănătate

În cazul în care persoanele cu această afecțiune dezvoltă probleme de sănătate, precum complicații cardiace, probleme gastro-intestinale sau dificultăți de dezvoltare, este important să se solicite o consultare medicală de specialitate pentru evaluare și tratament adecvat.

  • Dezvoltare și educație

În cazul copiilor cu Sindrom Down care întâmpină dificultăți în dezvoltare, învățare sau au nevoie de sprijin educațional specializat, este util să se caute un medic specialist în dezvoltare pediatrică sau un educator specializat pentru evaluări, îndrumare și intervenții adecvate în vederea maximizării potențialului de dezvoltare al copilului.



Cum se pune diagnosticul de sindrom Down

Diagnosticul de Sindrom Down poate fi pus prin două metode principale: diagnostic prenatal și diagnostic postnatal.

 

Diagnostic prenatal

Testele prenatale care se pot face pentru a identifica acest sindrom sunt următoarele: 

  • Testul de screening prenatal

Acesta este un test non-invaziv care poate fi efectuat în primul trimestru al sarcinii. El este cunoscut sub denumirea de test de sânge matern și ultrasunete combinate și implică efectuarea unui test de sânge pentru a evalua nivelurile hormonale și a markerilor specifici prezenți în sângele mamei. De asemenea, în cadrul acestuia se efectuează și o scanare ultrasunet pentru a evalua grosimea zonei de lichid din spatele gâtului fătului (translucența nucală). Rezultatele acestui test oferă o estimare a riscului de a avea un făt cu Sindrom Down.

  • Testul de diagnostic prenatal invaziv

Dacă rezultatele testului de screening prenatal arată un risc crescut de Sindrom Down sau dacă există alte motive de îngrijorare, se poate recomanda un test de diagnostic prenatal invaziv. Acesta implică prelevarea de mostre de țesut fetal și analizarea ADN-ului fetal pentru a detecta prezența anomaliilor cromozomiale. 

Cele mai comune teste de diagnostic prenatal invaziv sunt amniocenteza și biopsia vilozităților coriale.

Testul de amniocenteza implică prelevarea unei probe de lichid amniotic din jurul fătului. Această procedură se efectuează de obicei între săptămânile 15 și 20 de sarcină. Mostrele de lichid amniotic sunt analizate pentru a detecta anomaliile cromozomiale, inclusiv Sindromul Down.

Biopsia vilozităților coriale (BVC) implică prelevarea unei probe de vilozități coriale, care reprezintă celule din placenta. Această procedură se poate realiza în jurul săptămânii 10-12 de sarcină. Mostrele de vilozități coriale sunt analizate în scopul detectării prezenței anomaliilor cromozomiale și a Sindromului Down.

 

Diagnostic postnatal

Diagnosticul postnatal al Sindromului Down se bazează pe caracteristicile fizice și dezvoltarea întârziată observate la copil după naștere. Medicul va evalua trăsăturile faciale distinctive, cum ar fi ochii în formă de migdală, nasul mic și rotund, limbă proeminentă și urechi mici și joase. De asemenea, vor fi luate în considerare rezultatele testelor de screening prenatal, dacă au fost efectuate.

Confirmarea diagnosticului se face prin analiza cromozomilor. Se efectuează o probă de sânge sau o altă probă de țesut pentru a verifica prezența anomaliilor cromozomiale, în special prezența unei copii suplimentare ale cromozomului 21, caracteristică Sindromului Down.



Tratament pentru Sindromul Down

Pentru a sprijini persoanele cu Sindrom Down în atingerea potențialului lor maxim și pentru a le îmbunătăți calitatea vieții sunt disponibile diferite forme de tratament și terapii specializate.

 

Terapii specializate

  • Terapia fizică

fizică poate ajuta la îmbunătățirea coordonării motorii, a tonusului muscular și a forței fizice a persoanelor cu acest sindrom. Aceasta poate implica exerciții și tehnici specifice pentru a dezvolta abilități motorii, a spori echilibrul și a stimula dezvoltarea fizică.

  • Terapia ocupațională

Terapia ocupațională se concentrează pe dezvoltarea abilităților necesare pentru a desfășura activități de zi cu zi, precum igiena personală, alimentația și îmbrăcarea. Terapeutul ocupațional poate oferi strategii și tehnici pentru a sprijini independența și autonomia persoanelor cu acest sindrom.

  • Terapia de vorbire și limbaj

Pentru persoanele cu acest tip de afecțiune care au dificultăți de comunicare și limbaj, terapia de vorbire și limbaj poate fi benefică. Aceasta implică exerciții și tehnici pentru a dezvolta abilitățile de vorbire, a spori înțelegerea limbajului și a îmbunătăți comunicarea verbală și nonverbală.

  • Terapia educațională

Terapia educațională se concentrează pe dezvoltarea abilităților cognitive și de învățare ale indivizilor cu Sindrom Down. Aceasta poate implica strategii și metode de învățare adaptate la nevoile individuale, precum și sprijin în dezvoltarea abilităților de lectură, scriere și matematică.

 

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos pentru Sindromul Down este, în general, orientat către gestionarea anumitor probleme de sănătate asociate, precum:

  • Probleme cardiace

Persoanele cu Sindrom Down pot prezenta anomalii cardiace congenitale. În funcție de tipul și gravitatea afecțiunii cardiace, pot fi prescrise medicamente pentru a controla simptomele și pentru a menține o funcționare optimă a inimii.

  • Tulburări de sănătate mentală

Sindromul Down poate fi asociat cu tulburări de sănătate mentală, precum depresia sau anxietatea. În aceste cazuri, medicul poate recomanda tratament medicamentos pentru a ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea bunăstării mentale.

Comunicarea deschisă și colaborarea cu medicul sunt esențiale pe parcursul întregului proces de tratament. Împreună, se pot lua decizii informate și se poate adapta planul de tratament în funcție de progresul și nevoile individuale ale fiecărui individ afectat de Sindrom Down. Este important să se ofere o atenție specială nevoilor acestora și să se creeze un mediu de sprijin și înțelegere pentru a permite fiecărei persoane afectate să-și atingă potențialul maxim și să aibă o viață împlinită.

Publicat pe

Dizabilitate intelectuală, retard mintal, sau întârziere mentală? Cauze, simptome, tratament, tipuri și sugestii

Dizablitate intelectuală - cauze, simptome și tratament

 

O bună înțelegere a informațiilor, a metodelor de tratament și a modalităților de integrare în societate a persoanelor cu dizabilitate intelectuală poate fi benefică pentru aceștia și îi poate ajuta să-și atingă potențialul maxim. Tratarea și gestionarea acestei probleme de sănătate implică o abordare comprehensivă, care poate avea rezultate foarte favorabile pentru fiecare individ în cauză și îi poate oferi șansa de a se bucura de o viață împlinită.

Informarea constantă și apelarea la grupurile de suport dedicate celor cu dizabilități psihice reprezintă primul pas către o abordare adecvată a situației și o dezvoltare optimă a celui afectat.

 

 

Ce este dizabilitatea intelectuală

Dizabilitatea intelectuală este o afecțiune care afectează dezvoltarea capacității intelectuale și adaptive a unei persoane. Aceasta este caracterizată prin deficiențe cognitive și dificultăți în procesul de învățare, gândire abstractă, rezolvarea de probleme și adaptarea la cerințele vieții de zi cu zi. Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea, de asemenea, dificultăți în comunicare, abilități sociale și abilități de autoîngrijire.

 

 

Cauzele dizabilităților intelectuale

Există mai multe cauze posibile ale dizabilităților intelectuale, iar uneori factorul exact poate fi dificil de identificat. 

Iată câteva dintre cauzele comune ale acestei tulburări intelectuale:

  • Anomalii genetice

Unele dizabilități intelectuale pot fi cauzate de anomalii genetice moștenite de la părinți sau apărute spontan. Exemple de astfel de afecțiuni genetice includ sindromul Down (trisomia 21), sindromul X fragil, sindromul Prader-Willi și sindromul de deleție a cromozomului 22q11.2.

  • Complicații la naștere

Anumite probleme survenite în timpul nașterii pot duce la privarea creierului de oxigen sau la leziuni cerebrale, ceea ce poate provoca dizabilități intelectuale. Aceste complicații pot include nașterea prematură, traumatismele la naștere sau infecțiile la nou-născuți.

  • Infecții și boli

Anumite infecții în timpul sarcinii sau în primii ani de viață pot afecta dezvoltarea creierului și pot contribui la apariția problemelor mintale. De exemplu, rubeola congenitală și citomegalovirusul (CMV) pot cauza probleme cognitive și dezvoltare întârziată.

  • Expunere la substanțe toxice

Substanțele toxice la care o persoană este expusă în timpul sarcinii sau în primii ani de viață pot avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării creierului și pot duce la dizabilități psihice. Aceste substanțe pot include alcoolul consumat în timpul sarcinii (cauzând sindromul alcoolului fetal), substanțe narcotice sau chimice industriale.

  • Traumatisme cerebrale

Traumatismele cerebrale severe sau repetate pot afecta funcționarea creierului și pot duce la dizabilități intelectuale. Aceste leziuni pot fi rezultatul accidentelor auto, căderilor sau a loviturilor la cap.

Este important să rețină că acestea sunt doar câteva dintre cauzele posibile ale dizabilităților psihice și că fiecare caz poate fi unic. Uneori, cauza exactă a acestora poate rămâne necunoscută.

 

 

Tipuri de dizabilități intelectuale

Există mai multe tipuri de dizabilități intelectuale, care se clasifică în funcție de nivelul de severitate și de dominanța anumitor abilități cognitive. 

Iată câteva dintre tipurile comune de dizabilități mintale:

  • Dizabilitate intelectuală ușoară

Persoanele care trăiesc cu acest tip de dizabilitate, deși pot întâmpina dificultăți în procesul de învățare și înțelegere, pot dobândi abilități academice de bază și pot avea capacități de comunicare funcționale. Cu sprijin adecvat, acestea au posibilitatea de a trăi, în general, de sine stătător și de a se integra în comunitate.

  • Dizabilitate intelectuală moderată

Indivizii care se confruntă cu o dizabilitate intelectuală moderată pot întâmpina dificultăți semnificative în procesul de învățare, comunicare și adaptare socială. Aceștia pot avea nevoie de sprijin considerabil în activitățile zilnice și de asistență în dezvoltarea cunoștințelor, însă au potențialul de a dezvolta abilități de autosuficiență și pot beneficia de programe de instruire adaptate care să faciliteze progresul lor.

  • Dizabilitate intelectuală severă

Cei cu dizabilitate intelectuală severă prezintă un grad ridicat de deficiențe intelectuale și pot avea dificultăți semnificative în comunicare și îngrijire personală. Ei pot avea nevoie de sprijin intens în toate aspectele vieții și pot beneficia de asistență constantă și îngrijire specializată.

  • Dizabilitate intelectuală profundă

Persoanele cu dizabilitate intelectuală profundă au deficiențe mintale grave și multiple. Acestea pot avea dificultăți majore în comunicare, dezvoltare fizică și îngrijire personală și, de obicei, au nevoie de ajutor constant și supervizare deplină.

Este important de menționat că aceste categorii sunt orientative și că fiecare persoană cu dizabilitate intelectuală este unică, având propriile sale nevoi și capacități individuale. Înțelegerea abilităților și nevoilor fiecărui individ poate ajuta la furnizarea sprijinului adecvat și la dezvoltarea potențialului maxim al acestuia.

 

 

Simptomele asociate dizabilităților intelectuale

Simptomele asociate dizabilităților psihice pot varia în funcție de severitatea și cauza specifică a afecțiunii. Însă, există câteva simptome comune care pot fi observate în cazul persoanelor care prezintă astfel de tulburări. Acestea pot include:

  • Dificultăți în învățare și înțelegere

Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea dificultăți în a învăța și a înțelege informațiile într-un ritm normal. Pentru aceștia pot fi necesare explicații suplimentare și metode de învățare adaptate pentru a asigura o înțelegere adecvată a cunoștințelor.

  • Întârziere în dezvoltarea abilităților motorii

Copiii cu dizabilități mintale pot prezenta întârzieri în dezvoltarea abilităților motorii, cum ar fi coordonarea ochi-mână, mersul, alergatul sau abilitățile fine motorii, precum scrierea și folosirea ustensilelor.

  • Dificultăți în comunicare

Oamenii cu acest tip de afecțiuni se pot lovi de piedici în comunicarea verbală și nonverbală. Acestora le pot fi afectate abilitățile de exprimare a ideilor, de înțelegere a limbajului sau de interpretare a semnalelor sociale.

  • Obstacole în rezolvarea de probleme și raționament

Indivizii afectați de dizabilități psihice pot avea dificultăți în găsirea soluțiilor pentru a rezolva probleme sau în înțelegerea raționamentului abstract. Ei pot avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a învăța și a aplica strategii de rezolvare a anumitor situații.

  • Probleme în interacțiunea socială

Aceste persoane pot întâmpina obstacole în interacțiunile interpersonale și în înțelegerea normelor sociale. Ele pot avea nevoie de sprijin pentru a dezvolta abilități precum comunicarea adecvată, cooperarea și relațiile interumane.

  • Impedimente în activitățile de zi cu zi

Aceștia pot avea dificultăți în îndeplinirea activităților de zi cu zi, precum igiena personală, hrănirea, îmbrăcarea și curățenia. Ei pot necesita asistență suplimentară pentru a-și dezvolta aceste abilități.

 

 

Diagnostic

Diagnosticul dizabilității psihice implică evaluarea atentă a capacităților intelectuale și adaptative ale unei persoane, precum și a istoricului său de dezvoltare. În general, procesul de diagnosticare implică următoarele etape:

  • Evaluare inițială

Medicul sau specialistul în sănătate mintală va efectua o evaluare inițială a persoanei, colectând informații detaliate despre istoricul medical și dezvoltarea sa. Acest proces poate implica intervievarea persoanei în cauză, a părinților sau a altor membri ai familiei, precum și observații directe ale comportamentului și capacităților sale.

  • Evaluarea intelectuală

Pentru a evalua nivelul de funcționare intelectuală, se pot utiliza teste de inteligență standardizate, precum cele de coeficient de inteligență (IQ). Aceste metode de testare evaluează capacitățile cognitive, inclusiv abilități verbale, nonverbale, raționament, memorie și rezolvarea de probleme.

  • Evaluarea adaptativă

Evaluarea adaptativă se concentrează asupra capacității individului de a se descurca în activitățile de zi cu zi și în mediul în care trăiește. Acest lucru poate implica evaluarea abilităților sociale, de comunicare, de autoîngrijire, de independență și de adaptare la cerințele cotidiene.

  • Evaluarea medicală

Medicul poate efectua o evaluare medicală pentru a exclude alte cauze posibile ale deficiențelor mintale, cum ar fi tulburările neurologice sau problemele de sănătate fizică care pot afecta funcționarea intelectuală.

  • Evaluarea psihologică și comportamentală

În unele cazuri, se poate efectua o evaluare psihologică și comportamentală suplimentară pentru a obține o înțelegere mai completă a nevoilor și capacităților individuale ale persoanei.

Diagnosticul dizabilității intelectuale se bazează pe criterii stabilite de organizațiile și manualele de diagnostic, precu  Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5) și Clasificarea Internațională a Bolilor (CIB-11). Aceste criterii iau în considerare nivelul de funcționare intelectuală, nivelul de adaptare și dificultățile întâmpinate în activitățile de zi cu zi.

 

 

Tratamentul persoanelor cu dizabilități intelectuale

Tratamentul persoanelor cu dizabilități psihice implică o abordare cuprinzătoare care acoperă atât partea medicală, cât și cea socială. Scopul acestuia este de a sprijini dezvoltarea și autonomia acestor persoane, oferindu-le suportul necesar pentru a-și atinge potențialul maxim.

Partea medicală a tratamentului se concentrează pe evaluarea și gestionarea afecțiunilor medicale asociate dizabilității intelectuale. Persoanele cu probleme de sănătate mintale pot prezenta și alte patologii medicale, precum tulburări neurologice, tulburări de sănătate mintală sau probleme de sănătate fizică. Prin evaluarea și tratamentul acestora, se urmărește asigurarea bunăstării generale a persoanei.

Medicamentația poate fi utilizată în anumite cazuri pentru a trata simptomele asociate cu anumite afecțiuni medicale sau de sănătate mintală ,precum tulburările de comportament sau de atenție. De asemenea, terapiile fizice, terapiile ocupaționale și terapiile de vorbire pot fi recomandate pentru a sprijini dezvoltarea abilităților motorii, de comunicare și altor abilități funcționale.

Pe lângă partea medicală, tratamentul persoanelor cu dizabilități intelectuale implică și abordarea aspectelor sociale. Terapia comportamentală se concentrează pe dezvoltarea și consolidarea comportamentelor adaptative și reducerea comportamentelor problematice. Aceasta poate include învățarea abilităților sociale, de comunicare, de autoîngrijire și de adaptare la cerințele cotidiene.

Educația specială joacă și ea un rol esențial în tratamentul persoanelor cu astfel de dizabilități. Prin intermediul unui program individualizat, se pot dezvolta aptitudini academice și funcționale adaptate la nevoile și capacitățile individuale ale persoanei. 

Integrarea socială și sprijinul comunitar sunt, de asemenea, aspecte importante ale tratamentului. Persoanele cu dizabilități psihice trebuie să fie incluse în comunitate și să beneficieze de tot suportul social necesar. Prin intermediul terapiei ocupaționale și a altor intervenții sociale, se pot dezvolta abilități de adaptare, interacțiune socială și participare activă în viața comunității.

Tratamentul persoanelor cu probleme de sănătate intelectuale trebuie să fie individualizat și adaptat la nevoile și capacitățile fiecărui individ în parte.

 

 

Prevenirea dizabilităților intelectuale

Prevenirea acestor probleme implică adoptarea unor măsuri preventive în diverse aspecte ale vieții. Iată care ar putea fi câteva modalități de prevenție:

  • Asistență prenatală adecvată

Accesul la îngrijirea prenatală de calitate, consilierea și monitorizarea adecvată a sarcinii pot ajuta la prevenirea complicațiilor care pot afecta dezvoltarea fetală.

  • Screening prenatal și diagnostic precoce 

Efectuarea testelor și screeningului prenatal poate identifica anomalii cromozomiale sau alte condiții medicale care pot cauza dizabilități intelectuale, permițând intervenții timpurii și tratament adecvat.

  • Sănătate maternă și stil de viață sănătos

O sănătate maternă optimă și adoptarea unui stil de viață sănătos în timpul sarcinii, inclusiv evitarea substanțelor nocive, poate reduce riscul de dizabilități psihice.

  • Imunizarea și prevenția infecțiilor

Imunizarea la timp și măsurile de prevenire a infecțiilor în timpul sarcinii și copilăriei pot reduce riscul de probleme mintale asociate cu infecțiile severe.

  • Mediu stimulant și sigur pentru dezvoltare

Oferirea unui mediu sigur, nutritiv și stimulant în primii ani de viață, care include stimularea cognitivă și interacțiunea socială, poate promova dezvoltarea optimă a abilităților intelectuale.

  • Screening și intervenție timpurie

Efectuarea screeningului și evaluărilor de dezvoltare la copii în primii ani de viață pot identifica problemele precoce și pot permite intervenția și tratamentul timpuriu pentru sprijinirea unei dezvoltării optime.

  • Educație și informare

Promovarea educației și informării cu privire la factorii de risc și modalitățile de prevenire a dizabilităților intelectuale ajută la conștientizare și adoptarea de măsuri preventive adecvate.

  • Susținerea familiei

Sprijinul emoțional, accesul la resurse și servicii adecvate, precum și implicarea în programe de instruire și intervenție pot ajuta familiile să se ocupe de nevoile copiilor cu dizabilități psihice.

  • Combaterea discriminării și promovarea incluziunii sociale

Promovarea incluziunii sociale și a accesului la educație și servicii adecvate ajută la reducerea marginalizării și promovează participarea activă a persoanelor cu dizabilități în societate.

Prin adoptarea acestor măsuri preventive și prin colaborarea între diferite entități și factori implicați, se poate reduce riscul de dizabilități intelectuale și promova o viață sănătoasă și de calitate pentru toți indivizii.

 

 

Diferența dintre handicap si dizabilitate 

Termenii „handicap” și „dizabilitate” sunt adesea utilizați în mod interșanjabil, însă au semnificații distincte. Aceste 2 cuvinte se pot explica în felul următor:

Dizabilitate: Termenul „dizabilitate” se referă la o restricție sau limitare a activităților și participării unei persoane în viața de zi cu zi, ca rezultat al interacțiunii dintre o afecțiune și factorii de mediu. Acest cuvânt semnifică o consecință a dificultăților întâmpinate de o persoană în îndeplinirea anumitor sarcini sau activități din cauza unei deficiențe sau incapacități. Dizabilitatea poate fi de natură fizică, senzorială, intelectuală sau psihică și poate varia în grad de la ușor la sever.

Handicap: Termenul „handicap” se referă la consecințele sociale, economice și culturale ale dizabilității. Acest cuvânt implică restricții adiționale sau dificultăți pe care o persoană le întâmpină în interacțiunea cu societatea din cauza dizabilității sale. Handicapul poate fi rezultatul barierelor sociale, discriminării, lipsei de accesibilitate sau a altor factori care împiedică o persoană cu dizabilități să participe pe deplin în societate.

Cu alte cuvinte, dizabilitatea se referă la limitările funcționale sau deficiențele individuale, în timp ce handicapul este o constrângere suplimentară impusă de mediul înconjurător și de societate. Este important să se recunoască și să se elimine barierele sociale și să se creeze un mediu inclusiv, care să faciliteze participarea deplină a persoanelor cu dizabilități și să reducă impactul handicapului asupra vieții lor.

 

 

Semnele dizabilității intelectuale la copiii

Semnele dizabilității intelectuale la copii pot varia în funcție de severitatea și cauza specifică a afecțiunii. În general, însă, există anumite semne și comportamente de bază care pot indica prezența unei probleme de sănătate mintală. Acestea pot include:

  • Dezvoltare întârziată

Copilul poate manifesta un ritm de dezvoltare mai lent în comparație cu alți copii de aceeași vârstă. Acesta este posibil să întâmpine întârzieri în atingerea anumitor etape importante ale dezvoltării, precum învățarea să meargă, să vorbească, să se joace sau să înțeleagă anumite concepte.

  • Dificultăți în învățare

Cel mic poate avea dificultăți în a învăța și a reține informații noi. El se poate confrunta cu probleme în înțelegerea instrucțiunilor, în dezvoltarea abilităților de citire, scriere și calcul sau în rezolvarea problemelor.

  • Obstacole în comunicare 

Acesta poate avea un vocabular limitat și poate prezenta dificultăți în exprimarea ideilor sau în înțelegerea limbajului verbal și nonverbal. 

  • Probleme legate de abilitățile sociale

Copilul se poate confrunta cu diverse piedici în interacțiunea și comunicarea socială. Acesta poate prezenta un comportament neadecvat în situații sociale, dificultăți în stabilirea și menținerea prieteniilor sau în înțelegerea regulilor sociale.

  • Dificultăți în abilitățile de autoservire

Acesta poate avea probleme în a-și îngriji propriile nevoi zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, hrănirea sau igiena personală.

  • Probleme în controlul impulsurilor și în gestionarea emoțiilor 

Cel mic se poate lovi de bariere în controlul comportamentului impulsiv și în gestionarea emoțiilor intense. 

Aceste semne pot varia în funcție de vârsta copilului și de severitatea dizabilității intelectuale. Dacă părinții sau educatori observă aceste semne sau au preocupări legate de dezvoltarea copilului, este recomandat să consulte un medic sau un specialist în evaluarea și intervenția în tulburări de dezvoltare pentru a obține o evaluare și un diagnostic adecvat.

 

 

Comunicarea cu persoanele cu dizabilități intelectuale

Comunicarea cu persoanele cu astfel de dizabilități poate necesita o abordare adaptată și empatică. Aceasta abordare trebuie să fie una simplă, bazată pe câteva principii și strategii importante de comunicare, precum:

  • Utilizarea unui limbaj simplu și clar

Se evită utilizarea unui limbaj complex sau a termenilor tehnici. Se încearcă exprimarea într-un mod simplu, prin propoziții scurte și cuvinte ușor de înțeles. Informațiile importante sunt repetate și se folosesc exemple concrete pentru a facilita înțelegerea.

  • Oferirea de răbdare și timp

Persoanelor cu dizabilități intelectuale li se acordă mai mult timp pentru a procesa informațiile și pentru a răspunde. Răbdarea și timpul suficient sunt oferite pentru ca acestea să-și poată exprima ideile sau să răspundă la întrebări.

  • Utilizarea metodelor de comunicare vizuală

În cazul în care persoana întâmpină dificultăți în înțelegerea limbajului verbal, metode vizuale precum imagini, simboluri sau gesturi pot fi utilizate pentru a transmite informații sau instrucțiuni.

  • Folosirea comunicării nonverbale 

Gesturile, mimica facială și expresiile corporale sunt deosebit de importante în comunicarea cu persoanele cu dizabilități psihice. Trebuie acordată atenție sporită limbajului nonverbal, prin asigurarea că mesajele și intențiile sunt exprimate într-un mod clar și coerent prin intermediul acestora.

  • Folosirea ascultării active și receptive

Atenția trebuie acordată cuvintelor persoanei prin ascultarea cu atenție asupra a ceea ce are de spus. Interesul trebuie exprimat prin răspunsuri adecvate, iar evitarea întreruperilor este necesară.

  • Promovarea implicării și participării

Este recomandată participarea activă în conversație și exprimarea opiniilor și dorințelor. De asemenea, persoana cu dizabilități trebuie implicată în luarea deciziilor (în măsura în care se poate face acest lucru).

  • Respectarea spațiului personal și a limitelor individuale

Trebuie acordată atenție asupra nevoilor și preferințelor individuale ale interlocutorului în ceea ce privește interacțiunea fizică și spațiul personal. Se recomandă respectarea limitelor și asigurarea asupra faptului că persoana se simte în siguranță și este confortabilă în timpul comunicării.

  • Evitarea stereotipurilor și judecăților negative

Propria conștientizare a prejudecăților și stereotipurilor este foarte importantă și trebuie evitată aplicarea acestora asupra persoanei cu dizabilități intelectuale. Interlocutorul trebuie abordat cu respect, încredere și înțelegere.

  • Folosirea mijloacelor de comunicare asistată

În funcție de nevoile individuale, persoanele cu dizabilități pot beneficia de mijloace de comunicare asistată, cum ar fi tabele de comunicare, pictograme sau dispozitive de comunicare pe bază de tehnologie. Pentru a facilita comunicarea trebuie să existe deschidere față de folosirea acestor mijloace.

Prin abordarea empatică și flexibilă, se creează un mediu de comunicare mai inclusiv și se încurajează participarea activă a persoanelor cu dizabilități psihice în conversație. Este important să li se ofere suport și să li se acorde respectul pe care-l merită, prin recunoașterea și valorificarea abilităților și perspectivelor unice pe care le au.

 

 

Ce poți face pentru a ajuta copilul cu dizabilități mintale

Există o serie de lucruri care se pot face pentru a ajuta un copil cu dizabilități mintale. Iată care ar putea fi cateva exemple de astfel de sugestii:

  • – Educarea despre tipul de dizabilitate mintală de care suferă copilul. Înțelegerea nevoilor și provocărilor specifice ale copilului poate ajuta la identificarea strategiilor și abordărilor adecvate pentru a-l sprijini;
  • – Oferirea de sprijin emoțional pentru cel mic este esențială. Provocările și frustrările cu care acesta se confruntă trebuie tratate cu empatie și înțelegere;
  • – Se recomandă folosirea metodelor de comunicare adaptate la nivelul de dezvoltare și abilități ale copilului pentru a facilita înțelegerea;
  • – Consultarea profesioniștilor din domeniul sănătății, educației sau serviciilor sociale este esențială pentru obținerea de sprijin și îndrumare în abordarea nevoilor celui mic. Există organizații și grupuri de sprijin care pot oferi informații, resurse și suport pentru familiile care au nevoie de ajutor.
  • – Dezvoltarea unui plan individualizat este importantă. Colaborarea cu profesioniștii poate ajuta la elaborarea unui plan care să includă obiective și strategii specifice pentru îmbunătățirea dezvoltării, învățării și independenței copilului;
  • – Asigurarea unui mediu stimulant și sigur este crucial. Crearea unui mediu în care cel mic să se simtă în siguranță și să fie stimulat, oferindu-i activități și materiale adecvate nivelului său de dezvoltare, îl încurajează să exploreze și să învețe într-un mod adaptat;
  • – Implicarea în colaborarea cu școala și comunitatea pentru a asigura sprijinul și resursele necesare copilului, prin informarea profesorilor și persoanelor implicate în îngrijirea și educarea copilului despre nevoile și strategiile eficiente de sprijin este esențială;
  • – Ajutarea micuțului să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale prin intermediul jocului, interacțiunilor sociale și activităților recreative, promovarea interacțiunilor pozitive și modelarea comportamentelor sociale adecvate sunt alte aspecte foarte importante;
  • – Promovarea independenței și autonomiei este extrem de benefică pentru orice persoană cu dizabilități. Încurajarea copilului să participe în activități zilnice în funcție de nivelul său de dezvoltare, oferindu-i ocazii de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități, încurajându-l să-și dezvolte abilitățile de autoîngrijire și independență este esențială;
  • – Este recomandată implicarea în rețelele de suport. Căutarea grupurilor de sprijin și a rețelelor comunitare care se adresează familiilor și copiilor cu dizabilități mintale poate oferi suport emoțional, informații utile și oportunități de a împărtăși experiențe și soluții cu alte familii în situații similare.

Fiecare individ cu dizabilitate intelectuală este unic și are nevoi și capacități individuale ce necesită atenție și sprijin personalizat. Prin înțelegerea profundă a acestora și oferirea sprijinului adecvat, se poate deschide calea către dezvoltarea și exprimarea maximă a potențialului lor. Fiecare progres realizat de aceste persoane nu doar le aduce satisfacție și încredere, ci și promovează integrarea lor activă în comunitate. Este important să se susțină diversitatea și să se valorizeze contribuțiile unice ale oamenilor cu dizabilități intelectuale, întrucât toți merită șansa de a se dezvolta și de a se bucura de o viață împlinită.

Publicat pe

Special Olympics România anunță începerea Programului de Advocacy pentru Persoanele cu Dizabilități Intelectuale – Lideri prin sport

COMUNICAT DE PRESĂ

București, 23 februarie 2021 – Fundaţia Special Olympics din România (FSOR) a anunțat începerea proiectului ”Lideri prin sport – Programul de Advocacy pentru Persoanele cu Dizabilități Intelectuale”, derulat în parteneriat cu Asociația de Sprijin pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive (ASCDMSS) cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Proiectul este implementat în colaborare cu Special Olympics Islanda. Durata este de 36 de luni (1 februarie 2021 – 31 ianuarie 2024) și va ajunge în 15 județe din țară. Scopul proiectului este de a forma persoane cu dizabilități intelectuale (PDI) în tehnici de advocacy, leadership și auto-reprezentare, care să constituie Comitetul Sportivilor Lideri Special Olympics pentru a aborda autoritățile locale și pentru a solicita acces la baze sportive pentru antrenamente și fonduri publice pentru organizarea de competiții sportive. De asemenea, se va coagula rețeaua informală Comitetul Sportiv National Special Olympics, cu scopul de a reprezenta persoanele cu dizabilități intelectuale (PDI) și de a milita pentru drepturile lor, de a întări capacitățile PDI și a îmbunătăți accesul lor la practicarea sportului. Sub sloganul ”EU POT!”, proiectul ”Lideri prin sport” va sprijini 675 de PDI din 15 județe să își îmbunătățească starea de sanatate prin practicarea de activități sportive adaptate în mod regulat, să dobândească abilitățile necesare pentru a face advocacy și să devină parte a unor structuri sportive care să le reprezinte interesele pe plan local și national. ”Accesul persoanelor cu dizabilități la facilități sportive este extrem de limitat în România, cu efecte asupra sănătății și incluziunii lor sociale. Autoritățile trebuie să le asigure condiții pentru practicarea sportului și să sprijine activitatea organizațiilor lor sportive. Totuși, realitatea ne arată că persoanele cu dizabilități intelectuale iau parte la activități sportive în mică măsură. Motivele țin de necunoașterea legislației de către unele PDI, lipsa unei forme de organizare pe plan local (de tipul cluburilor sportive), practica foarte redusă a auto-reprezentării (advocacy) și a conceperii unor planuri coerente de acțiune. Proiectul propune activități care să crească abilitățile sociale ale PDI, să le dezvolte capacitatea de auto-reprezentare și advocacy, activități care să îi scoată din izolare și să-i aducă în centrul comunităților din care fac parte, nu ca asistați social, ci ca Sportivi Lideri care știu și pot să își ceară drepturile” – a declarat Viorel Mocanu, Directorul Sportiv al Fundației Special Olympics România.

Cele mai importante activități ale proiectului ”Lideri prin sport”:

  • 60 de Sportivi Lideri (SL) cu dizabilități intelectuale din 15 orașe din România vor fi instruiți în tehnici de advocacy și leadership și vor aborda autoritățile locale pentru a solicita acces gratuit la baze sportive pentru antrenamente săptămânale și fonduri publice pentru organizarea de competiții sportive.
  • Alte 75 de persoane cu dizabilități intelectuale (PDI) vor fi instruite în tehnici de auto-reprezentare.
  • Se va forma Comitetul Sportivilor Lideri Special Olympics (CSLSO) cu misiunea de a prezenta drepturile acestei categorii de persoane și beneficiile practicării sportului de către acestea.
  • Vor fi înființate 7 Cluburi Sportive cu Certificat de Identitate Sportivă (CSCIS), dedicate PDI, acestea urmând a fi implicate în activități alături de alte 8 cluburi existente.
  • Reprezentanții cluburilor sportive și ai Comitetului Sportivilor Lideri vor învăța de la organizația parteneră ASCDMSS și de la colaboratorii de la Special Olympics Islanda cum să facă demersuri de advocacy pentru a obține acces gratuit la baze sportive pentru antrenamente și cum să obțină fonduri de la autoritățile locale.
  • Se va crea rețeaua informală Comitetul Sportiv Național Special Olympics, cu rol de reprezentare a PDI și de punere în practică a legislației UE privind nediscriminarea în sport. În acest sens, CSNSO va facilita întâlniri cu factori de decizie, va oferi informații pentru cele 15 cluburi sportive, va conlucra cu Comitetul Sportivilor Lideri SO și cu ASCDMSS, cu scopul facilitării accesului persoanelor cu dizabilități intelectuale la baze sportive și la activități sportive dedicate.
  • Se vor organiza Conferința Națională „LIDERI prin SPORT” (care va aduce împreună 90 de participanți interesați de problematica sportului adaptat) și 15 competiții sportive locale, 2 regionale și 1 națională.
  • 540 de PDI din 15 județe vor participa la antrenamente și competiții sportive adaptate.
  • Proiectul se desfășoară pe parcursul a 36 de luni și este implementat în 15 județe: Arad, Bacău, Botoșani, Brașov, București-Ilfov, Cluj, Constanța, Galați, Gorj, Hunedoara, Iași, Vâlcea, Prahova, Sibiu și Timiș.

Proiectul Lideri prin sport este derulat de Fundaţia Special Olympics din România în parteneriat cu Asociația de Sprijin pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive (ASCDMSS) și beneficiază de o finanțare în valoare de 236.088 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

*Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă

Despre Fundaţia Special Olympics din România

Există peste 200 de milioane de persoane cu dizabilități intelectuale în întreaga lume, din care aproximativ 130.000 în România. Special Olympics România își dorește, încă de la înființarea sa din 2003, să ajungă la fiecare dintre ei și familiile lor prin competiții, cursuri, evaluari ale stării de sănătate, evenimente de strângere de fonduri și prin soluții sustenabile pentru creșterea angajabilității persoanelor adulte cu dizabilități intelectuale. Informații și fotografii despre Special Olympics România: www.specialolympics.ro, https://www.facebook.com/specialolympicsromania,  https://www.instagram.com/specialolympicsromania

Contact: Oana Grecea, PR & Comunicare, Tel: 0722 544 601, o.grecea@specialolympics.ro

Despre Asociația de Sprijin pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive (ASCDMSS)

Asociația a încheiat relații de parteneriat și colaborare cu peste 12 Federații Sportive și reprezintă interesele a peste 20 de Cluburi Sportive din mai multe județe și ramuri sportive. Cu ajutorul personalului specializat, ASCDMSS a asigurat consultanța de specialitate cu ocazia demersurilor care au avut drept rezultat înființarea a două noi Federații Sportive (Darts și respectiv Chanbara), fiind certificată de Ministerul Tineretului și Sportului ca structură în cadrul Sistemului Național de Educație Fizică și Sport din România.

Despre Special Olympics Islanda

SO Islanda sprijină integrarea socială prin sport a persoanelor cu dizabilități intelectuale organizând pe tot parcursul anului, antrenamente și competiții sportive dedicate persoanelor cu dizabilități intelectuale. SO Islanda este parte dintr-un organism similar ca organizare cu rețeua informală Comitetul Național Sportiv SO, are o bogată practică în advocacy, rezultatele fiind atât în domeniul sportului (acces la săli/terenuri/ baze sportive pentru PDI și antrenorii lor), cât și în cel al vizibilității PDI în comunități și la nivel național.

Despre Programul Active Citizens Fund România

Programul Active Citizens Fund România este finanțat prin Granturile SEE 2014-2021. Obiectivul general al Granturilor este de a reduce disparitățile economice și sociale și a consolida relațiile bilaterale dintre cele 15 state beneficiare și statele donatoare (Islanda, Liechtenstein, Norvegia). Programul este administrat de către consorțiul compus din Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Fundația pentru Parteneriat, Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi, Fundația PACT și Frivillighet Norge, care acționează în calitate de Operator de Fond desemnat de către FMO – Oficiul Mecanismului Financiar al Granturilor SEE și Norvegiene. Active Citizens Fund România vizează consolidarea societății civile și a cetățeniei active și creșterea capacității grupurilor vulnerabile. Cu o alocare totală de 46.000.000 euro, programul urmărește dezvoltarea pe termen lung a sustenabilității și capacității sectorului societății civile, intensificând rolul său în promovarea participării democratice, a cetățeniei active și a drepturilor omului și consolidând în același timp relațiile bilaterale cu statele donatoare Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Pentru mai multe informații despre Active Citizens Fund în România, vă rugăm accesați www.activecitizensfund.ro. Pentru mai multe informații despre Granturile SEE și Norvegiene, accesați www.eeagrants.ro.

Publicat pe

Marius Pârjol, președinte ACS Ambasadorii Speranței – ”Vrem să ne bucurăm de mișcare!”

Clubul de la Timișoara este unul din cele 15 cluburi parte a proiectului ”Lideri prin sport – Programul de Advocacy pentru Persoanele cu Dizabilități Intelectuale”. Numele de Ambasadorii Speranței provine de la echipa de campioni sportivi formați în Fundația de Abilitare Speranța în 2014, când kinetoterapeutul Marius Parjol, astăzi președintele ACS Ambasadorii Speranței, a observat cum evoluau copiii datorită mișcării în apă și ușor au trecut de la înot terapeutic la înot de performanță.

Câteva cuvinte despre club am aflat chiar de la Marius Pârjol:
”ACS Ambasadorii Sperantei își propune să fie un club în care toți copiii și adulții cu dizabilități să își descopere abilitățile prin sport! Ambasadorii Speranței înseamnă mai mult decât activități sportive, este un loc de suflet în care sprijinim și venim în întâmpinarea nevoilor acestora.
Ne propunem să încercăm cât mai multe sporturi, să descoperim și să ne bucurăm de fiecare mișcare.
Membrii fondatori ai Clubului provin din mediul universitar, Facultatea de Sport și Fundația de Abilitare Speranța, un ONG cu 30 de ani de experiență în incluziunea copiilor cu dizabilități. De câțiva ani, ne-am îndreptat atenția și spre adulți cu dizabilități din comunitate cu trecut instituțional.
Cu ajutorul voluntarilor, ne propunem cât mai multe evenimente și colaborări cu alte cluburi sportive, proiecte și parteneriate.
Mișcarea în cadrul clubului merge dincolo de performanță, adică merge acolo unde trebuie să ne simțim bine cu noi, cu cei din jur și în comunitate.
Ne dorim un club sportiv deschis, care dorește să evolueze odată cu membrii săi. Deschiderea se referă și către comunitate, credem că integrarea acestor copii și tineri să se realizeze prin activități sportive comune, adaptate.
Dorim să colaborăm cu autorități centrale și locale, școli, cluburi sportive, fundații comunitare”.

Publicat pe

Dan Pălimariu, președinte ACS Sporturi Adaptate, Botoșani – ”Sperăm să cultivăm pasiunea pentru sport”

Asociația Clubul Sportiv ”Sporturi Adaptate” Botoșani face parte din proiectul ”Lideri prin sport – Programul de Advocacy pentru Persoanele cu Dizabilități Intelectuale”. Noul înființatul club are gânduri ambițioase, împărtășite aici de președintele asociației, Dan Pălimariu.

”Prin înființarea Asociației Clubul Sportiv ”Sporturi Adaptate” Botoșani sperăm să creștem gradul de participare a tinerilor cu dizabilități intelectuale și al comunității la activitățile sportive, să le cultivăm pasiunea pentru sport, dorinţa de a face mişcare și să-i facem să conştientizeze importanţa sportului în viaţa de zi cu zi.
La ora actuală societatea este dominată din ce în ce mai mult de maşini şi calculatoare care au un impact negativ major asupra modului de viaţă al oamenilor, aceştia uitând cât de importantă este mişcarea pentru sănătatea psihică şi fizică. De aceea ne propunem lărgirea gamei de activităţi prin implicarea atât a tinerilor cu dizabilități intelectuale cât şi a comunității pentru asigurarea unei bune colaborări.
Activitatea fizică regulată asigură reglarea metabolismului, reduce stresul, combate insomniile, îmbunătăţeşte respiraţia, circulaţia sanguină şi digestia. De asemenea, asigură dezvoltarea fizică şi psihică a tinerilor, fortifică sistemul osos şi articulaţiile. În plus, previne şi combate obezitatea, previne diabetul, bolile cardiovasculare, reumatismul şi osteoporoza. Sportul asigură buna funcţionare a sistemulului nervos, prin oxigenarea corespunzătoare a creierului. În plus, activitatea fizică stimulează dezvoltarea celulelor nervoase şi opreşte evoluţia proceselor inflamatorii. Persoanele care fac minimum 90 de minute de sport pe săptămână obţin rezultate mai bune la testele cognitive decât cele care nu fac mişcare.
Astfel, avem în vedere următoarele soluţii:
• adaptarea sportului la capacitățile fizice ale tinerilor cu dizabilități intelectuale pentru asigurarea egalităţii de şanse și satisfacerea nevoilor fiecăruia;
• alternarea practicării activităţilor sportive competitive cu cele pentru recreere, divertisment, care acoperă în principal opţiunile de mişcare şi nevoile de formare a tinerilor cu dizabilități intelectuale şi nu în ultimul rând promovarea activităţilor sportive care vizează principiile olimpice;
• practicarea activităţilor sportive care să se desfăşoare preponderent în aer liber, într-un mediu curat şi nepoluat;
• asigurarea coordonării activităţilor sportive la nivel comunitar;
• organizarea periodică de întreceri sau competiţii de masă pentru toate nivelurile de pregătire sportivă în scop recreativ şi profilactic la nivelul comunităţii din care fac parte”.